Ganduri (I)

Revizionez imagini de o proasta calitate, imagini in care erai un demon al sufletului meu chinuit si hranit de propria-i substanta toxica. Revad clipe in care te crucificam, si ma doare. Sunt precum un sclav batjocorit de mentalitatea exagerat de cotidiana si banala, mentalitate si gandire de haita cu suflet imens. Retraiesc momente de un cumplit orizont alimentat cu banalitati extravagante si manipulari continue. Pe atunci asa era.
Incerc sa surprind o noua oportunitate si sa-mi deschid noi axe conjugale, care sper ca nu se vor confunda. Momentan sunt un aiurit fara proprietatea sentimentelor. Ma inalt si cobor de cate ori valul prostiei ma plesneste in ceafa. Nu-l evit. Nu stiu de ce. Poate pentru acele momente de placere trupeasca sau din dorinta de a isca "un nou inceput". Un inceput care va avea acelasi sfarsit: suferinta diabolica la care am fost supus.
De acum inainte voi fi frate cu destinul.