joi, 11 februarie 2010

Ganduri (I)

Revizionez imagini de o proasta calitate, imagini in care erai un demon al sufletului meu chinuit si hranit de propria-i substanta toxica. Revad clipe in care te crucificam, si ma doare. Sunt precum un sclav batjocorit de mentalitatea exagerat de cotidiana si banala, mentalitate si gandire de haita cu suflet imens. Retraiesc momente de un cumplit orizont alimentat cu banalitati extravagante si manipulari continue. Pe atunci asa era.
Incerc sa surprind o noua oportunitate si sa-mi deschid noi axe conjugale, care sper ca nu se vor confunda. Momentan sunt un aiurit fara proprietatea sentimentelor. Ma inalt si cobor de cate ori valul prostiei ma plesneste in ceafa. Nu-l evit. Nu stiu de ce. Poate pentru acele momente de placere trupeasca sau din dorinta de a isca "un nou inceput". Un inceput care va avea acelasi sfarsit: suferinta diabolica la care am fost supus.
De acum inainte voi fi frate cu destinul.

5 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

"Momentan sunt un aiurit fara proprietatea sentimentelor. Ma inalt si cobor de cate ori valul prostiei ma plesneste in ceafa. Nu-l evit. Nu stiu de ce. Poate pentru acele momente de placere trupeasca sau din dorinta de a isca "un nou inceput" - da, poate fi şi aceasta o explicaţie... Noul început este de fiecare dată extrem de incitant. Chiar, ne vom plictisi vreodată de începuturi?

geaninalisandru spunea...

orice început îşi are frumuseţea sa. Ideal ar fi ca şi sfârşitul să fie acceptat la fel de frumos.

Capul sus, toate au o rezolvare!

Goran spunea...

Cristian,
Inceputul a devenit obositor, istovitor, dar de fiecare data este mai frumos si mai puternic( pentru mine). Nu se mai merita...

Geanina,
Intr-adevar, dar sfarsitul nu mai e sfarsit. A inceput sa se confunde cu inceputul.
Multumesc!

Simona spunea...

De te-ai plictisi odată de începutul ăsta care nu mai e început şi de ai începe odată începutul celălalt... ce bine ar fi!

Goran spunea...

Simo, ma voi trezi! Si sper cat mai devreme...