Sunt prins intr-o balanta, care prin greutatea sentimentelor sta sa atarne mai mult spre abis. Incerc sa-l evit, dar e ineluctabil. Poate asa e mai bine, poate asta merit, dar sper ca intr-o buna zi sa vad Parisul.
Alaturi de mine stau oameni care rad si oameni care ma ajuta, dar pe care eu nu ii vad. Nu ii vad pentru ca sunt orbit de o "ea" care nu cunoaste nimic.
Traieste dupa regulile junglei. Nu e o pasare colarata, ci un leu care asteapta momentul. Un leu siret, gata sa te sfasie in orice clipa, sa te rupa in bucati. Sunt sigur ca dupa dezastru, imi va lasa doar inima dorind ca "jocul" sa reinceapa.
Nepasator de consecinte accept, si merg mai departe...
6 comentarii:
Mi-a plăcut asta la nebunie - "Sunt sigur ca dupa dezastru, imi va lasa doar inima, dorind ca "jocul" sa reinceapa" - show must go on, indiferent de conjunctură...
Ma bucur! O zi minunata...
N-ai mai introdus niciun text... Nu-i nimic, te pândesc prin feedreader...
Nu am mai avut timp absolut deloc. Si nu promit nimic... Momentan nu ma simt in stare.
Pentru că:
-"Nu o să iau bacu!"
recunoaşte! :))
Asa e Simo, ai dreptate! Recunosc...:))
Trimiteți un comentariu