joi, 10 decembrie 2009

Incredibil! Vorbesc limba romana, au auzit ca sunt romani, dar nu au idee ce si unde e Romania

Incredibil! Vorbesc limba romana, au auzit ca sunt romani, dar nu au idee ce si unde e Romania

Gazeta de Maramures a facut o descoperire extraordinara. La doar 200 km de Sighet, exista 1.600 de oameni care vorbesc o limba asemanatoare limbii romane din Evul Mediu. Li se spune “volohi”. Prin anii ’90, au aflat ca, nu foarte departe de ei, existam noi, alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Aceasta, datorita unui barbat intors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucuresti.

S-au refugiat toti la marginea padurii, langa satul ucrainean Poroscovo. Nu stie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici macar batranii, asa ca nu stiu nici cine sunt. Ucrainenii ii numesc “tigani albi” si profita de ignoranta lor pentru a le pune in carca orice nelegiuire doresc. Daca ii intrebi, volohii din Poroscovo raspund ca sunt romani, pentru ca, pe cand mergeau cu totii la munca in Kazahstan, pana la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar pana acum, nu a reusit nici unul sa treaca granita, macar pana in Maramures si inapoi, pentru a le spune celorlalti daca este adevarat ce se spune: ca exista o tara intreaga a romanilor. Mai mult, ei nu au stiut nici macar de celelalte comunitati de romani din dreapta Tisei sau din alte parti ale Ucrainei.

Prizonierii altei lumi

Volohii nu numai ca vorbesc o romana de Ev Mediu, dar si traiesc ca in acele vremuri. Nestiutori de carte, intr-o saracie crunta, cu foarte multi copii si cu o speranta de viata foarte mica. Dupa cum au descoperit si jurnalistii maramureseni, in comunitatea volohilor exista un singur batran, pentru ca restul au murit, din cauza conditiilor extreme de trai si a bolilor. In casele de pamant traiesc chiar si 30 de suflete, astfel ca observatia Gazetei de Maramures este justa: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo detine recordul absolut la natalitate. Pana la lasarea serii, pe ulitele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toti sunt la padure. Mai-marele lor e “Laci Biraul”, care spune ca, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de romani. Dar pana acum nu a vazut niciodata un roman, o harta a tarii noastre, nu a auzit de Bucuresti si nici de Ceausescu. In principiu, e la fel ca restul volohilor, care stiu ca sunt romani si asta le este de ajuns. “Nu stim cum am ajuns in zona. Nu stiu nici batranii cum au ajuns aici. Ai nostri batrani ziceau doar ca suntem romani”, a spus Laci Biraul. Cum nu au biserica si scoala in limba romana, el spune ca toti copiii invata romana din familie. Laci Biraul zice ca fiica lui ar fi interesata sa invete carte, eventual in Romania. Pentru moment, insa, asteapta sa nasca. Nici macar la recensamantul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost inregistrati drept romani. Ei spun ca le-au zis “domnilor cu recensamantul” ca sunt romani, dar, cum nu stiu carte, ei au scris ce-au vrut. O alta dovada ca cei din Poroscovo sunt romani din instinct sunt obiceiurile lor. De Craciun, canta si ei niste colinde vechi, pe care nu-si mai amintesc de unde le stiu. La nunti, canta din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toti sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.

Tapul ispasitor al ucrainenilor

Aceasta comunitate nestiutoare si nestiuta de nimeni pana acum este, la nevoie, tapul ispasitor al ucrainenilor. Refuzand sa le spuna romani, ucrainenii spun ca volohii sau tiganii albi fura lemn, ii agreseaza pe padurari sau sunt niste oameni foarte corupti. Romanii, insa, spun ca multi din ei au ajuns la inchisoare, dupa ce au fost pusi sa citeasca documente pe care nu stiau sa le citeasca, dar in care recunosteau ca au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste marturisiri in schimbul unei bucati de ciocolata, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. “Mi-i greu, ca al meu sange da inapoi. Cade inapoi si ma doare cand altii isi bat joc de el”, se plange Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acesti romani uitati de toti invoca niste documente istorice, conform carora prin 1364, in zona Munkacevo, au fost adusi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, in zona Poroscovo, s-ar fi infiintat sapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi ar fi urmasi ai ciobanilor volohi veniti in zona. Ucrainenii, insa, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt romani, pentru ca asa a decretat o delegatie, care a facut o expeditie stiintifica in zona. Asa ca, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizara, vorbitoare a unui dialect romanesc complicat, care traiesc ca niste tigani. Pana una-alta, romanii, ignorati de neamul din care se trag si de neamul in care traiesc, sunt folositori cand e vorba de inchiderea multor dosare de furt si alte infractiuni de acest gen.

Alina Matis
Sursa:www.jos-comunismul.blogspot.com

luni, 7 decembrie 2009

Evolutie sau regres?

Nu pot sa-mi autoclarific pozitia fata de Traian Basescu. Intr-adevar, l-am votat pentru ca nu am avut de ales; dar ma intreb: oare va fi bine? Probabil aceasta este intrebarea care macina mintile multora... Cunoastem cu totii mizeria de pe scena politica care ar trebui sa nu ne intereseze atat timp cat societatea evolueaza. Problema este ca la noi societatea involueaza. Salarii mici, pensii mici, in schimb utilitati scumpe, alimentele la fel. Nu avem stabilitate politica, nu avem guvern, parlamentul se va dizolva, vor fi alegeri anticipate. Aceste lucruri presupun bani; nu bani privati, ci bani publici. Scandal peste scandal, procedee de jungla! Raman la concluzia ca Basescu se va uita in trecut si nu va mai repeta greselile facute, pe care de altfel le-a recunoscut public. Pentru asta merita aprecierile noastre.
Am un optimism, un optimism rezervat, dar care exista. Meritam o societate mai buna, mai constructiva. Nu trebuie sa avem asteptari de la presedinte, parlamentari sau senatori, ci asteptari sa avem de la noi. Sa creem ceva pentru societatea actuala, buna, rea, asa cum este. Pentru un lucru benefic nu iti va intoarce nimeni spatele, nu te va judeca, iar daca esti "norocos", chiar te va sprijini.
Meritam mai mult, dar "multul" trebuie sa aiba un impuls pozitiv din partea noastra!Asa sa ne ajute Dumnezeu.

joi, 3 decembrie 2009

18 ani de la moartea marelui filozof roman Petre Tutea!



''Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu, reprezinta o poarta catre ateism.Dumnezeul lui Moise este neatributiv.Cand il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun eu alora despre Tine?-Dumnezeu ii spune:Eu sunt cel ce sunt''.

Petre Tutea


Am ilustrat mai sus una din numeroasele vorbe memorabile spuse de cel mai mare filozof crestin al tuturor timpurilor:Petre Tutea!
A vazut lumina zilei la data de 6 octombrie 1902 in satul Boteni,Muscel,fiu al preotului Petre Badescu si al Anei Simon Oprea Tutea.Licentiat in drept(1927) si doctor in drept administrativ(1929) al Universitatii din Cluj, ocupa un post de functionar superior in Ministerul Industriilor Si Comertului(1933-!948).A fost arestat si condamnat pentru activitate anticomunista si a executat aproape 13 ani de detentie, pana la 1 august 1964, iesind din inchisoare cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor la care acesta a fost supus.
A avut prieteni ca Mircea Eliade si majoritatea tinerilor intelectuali din perioada interbelica, corespondand cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Pandrea si multi altii.
Petre Tutea s-a stins din viata lucid in ziua de 3 decembrie 1991 intr-o rezerva a spitalului ''Cristiana'' din Bucuresti, pe cand era intervievat de un grup de reporteri.Ultimele cuvinte in clipa mortii au fost:
-''Iisuse Hristoase, ai mila de mine!''
Opera lui Petre Tutea este una vasta , cu multiple carti publicate, temele abordate fiind filozofia, economia si nu in ultimul rand temele cu caracter religios, dintre care ''Reflectii religioase asupra cunoasterii'' si ''Intre Dumnezeu si Neamul meu''.
In cea din urma ''capodopera literara'', Petre Tutea a afirmat:''Ma misc intre Dumnezeu si Neamul meu'', ceea ce dovedeste iubirea lui fata de popor pe care i-a daruit-o Cel de Sus. Inteligenta lui atat de pura , atat pe plan crestinesc cat si pe plan filozofic se regaseste in vorba lui Nae Ionescu , pe care filozoful l-a admirat extrem de mult:'' Orice mare inteligenta basculeaza intre religie si filozofie''.Asta a facut Petre Tutea, a basculat intre religie si filozofie.
Intr-un dialog care se gaseste in opera ''Intre Dumnezeu si neamul meu'', capitolul ''Una din minunile lui Dumnezeu'', Tutea a fost intrebat de jurnalistul Sorin Dumitrescu, cum ar trebui realizata o pagina religioasa, iar el a raspuns:''O pagina religioasa, crestina, trebuie sa fie supusa puterii dominante a gandirii teologice,[...],teologia aceasta suprastiinta,...''.Tutea, prin acest raspuns se dovedeste a fi un individ crestin care simte teologia, o intuieste, o traieste si o exprima, numind-o ''suprastiinta'' pentru respectul pe care-l are fata de ea si care a fost in sufletul acestuia pe primul loc.
Tutea a mai adaugat ca prin forta eliberatoare a misterului, eternitatea lui este fixata tomist in triunghiul:'' Dumnezeu este, cele doua lumi sunt, omul este''.Ideea, dupa parerea mea, a fost aceea ca tot ceea ce se intampla cu omul istoric in relatia lui cu Divinitatea , cu lumea, cu comunitatea se poate exprima:fiziologic, patologic, biologic, psihologic, etic, estetic si politic.
De fiecare data cand Petre Tutea a fost intrebat cum iese din impas, cum a trecut peste greii ani de puscarie la care a fost supus, sau cum isi rezolva problemele de zi cu zi, raspunde foarte simplu:''Prin puterea Bisericii crestine''.De asemenea a afirmat ca si-ar da si viata pentru neamul romanesc, dovedindu-se a fi un patriot iesit din comun, un om de seama al culturii romane, dar pe care ''aia'' nu au stiut sa-l aprecieze, cautand astfel adevarul dintre lumea interioara si cea exterioara, si gasindu-l in credinta lui fata de Dumnezeu.O data ce ai citit o opera de-a lui Tutea este ca si cum toata cultura literara, filozofica, economica, istorica si crestina a lumii intregi iti eeste zidita fortat in minte.Cand il asculti, parca timpul sta pe loc, fiind pur si simplu acaparat de vorbele sale.
Dar acum, ne amintim doar de chipul sau, iar in minte s-au intimparit doar vorbele sale.Poate ca acum vom mai astepta multi ani inainte sa mai avem o astfel de valoare filozofica-crestina contemporana romaneasca ca si Petre Tutea.

Goran Razvan
Sursa foto:rightwords.ro

marți, 1 decembrie 2009

Ziua Nationala sarbatorita in Sfantul Gheorghe!Video

A fost extraordinar...chiar neasteptat!A.S.C.O.R, Noua Dreapta, locuitori ai orasului, dar si oameni veniti din alte judete ale tarii au sosit la Sf. Gheorghe pentru a sarbatori Ziua Nationala a tuturor Romanilor...Ziua Nationala a Romaniei!Mai jos aveti un filmulet.Spor la vizionat!

















La Multi Ani!

P.S: Multumesc Simo!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Dezgust total!



Aseara am participat la miting-ul prostanacilor din Brasov.Sala...plina pana la refuz de pensionari amarati care asteptau cu nerabdare sosirea mafiei PSD-iste.Bannere, pancarte, tricouri, foite, pixuri si alte minunatii erau acordate "gratuit", celor ce doreau un leu in plus la pensie. Dupa o intarziere de jumatate de ora, in care sala ovationa "noua alianta comunista", s-a produs dezastrul.
Prezentabili, Geoana si Antonescu au intrat in uralele publicului. Domle', da' ce scandari! Nici la meciurile echipei nationale de fotbal nu vedeai asa ceva.Da', vorba aia, un pix+ o foita=un vot!Cel care a luat cuvantul a fost nimeni altul decat "sarmanul Nita", presedintele PSD Brasov. Dupa un comentariu, si-a aratat "valoarea".A inceput sa vorbeasca despre Basescu, moment in care sala a inceput sa huiduie.
Fratilor, ori veniti sa va prezentati proiectele de viitor, ori sa huiduiti.In acel moment am plecat.Nu am dorit sa fiu martor la minciunile electorale. Nenica, RUSINE!

P.S:Cand mergeam spre casa m-a abordat o femeie pe la vreo 70 de ani.M-a intrebat ce se petrece in sala.I-am spus:"O minciuna doamna!", cu un ton calm.Raspunsul:"Voi, tineretul nu stiti istorie!", foarte revoltata.I-am amintit de crimele lui Iliescu si am plecat...

P.P.S:Vedeti voi, pentru o "masa de-o zi, preferam sa murim de foame 4 ani"!N-ai ce sa le ceri domle', niste tarani!

Sursa foto:Ziarul de Iasi!

Ana Ghiţă, femeia care cerea ajutorul lui Traian Băsescu: "Nu l-a lovit, nu avea cum să ajungă la copil



Ana Ghiţă, femeia care la acea dată cerea disperată ajutorul preşedintelui spune că Traian Băsescu nu l-a atins pe copil: "Nu l-a lovit pentru că nu avea cum să ajungă la copil, pentru că, dacă abia am ajuns eu, pe vârfuri...".

Mai mult, femeia susţine că băiatul nici măcar nu i s-a adresat preşedintelui, ci ar fi vorbit urât chiar la adresa ei. "Mi-a zis Dă-o dracu de nebună, sau aşa ceva", îşi aminteşte ea.

Antena 3

vineri, 27 noiembrie 2009

Basescu incoltit de nomenclatura!



E ciudat ceea ce se intampla in zilele noastre in politica.
Ceea ce mi se pare intr-adevar suspect, este aparitia filmuletului in care presedintele tarii, Traian Basescu este surprins lovind un copil in campania electorala din 2004.

1.De ce apare abia acum acest filmulet?
2.Era asteptat un asemenea trucaj din partea mogulilor care doresc scoaterea unui candidat capabil, ( din punctul meu de vedere) de pe scena politica din Romania.
3.In orice caz nu ajuta pe nimeni postarea filmuletului, atata timp cat exista "pro-Basesti" si "pro-comunisti", astfel incat ambii isi vor pastra pozitia.

Votati cu mintea!

Sursa foto:mediafax.ro

miercuri, 25 noiembrie 2009

O strofa de la Geoana pentru popor!


Sunt comunist, dar fost ambasador,
Votati-ma!,ca de nu eu am sa mor.
Am sa mor, caci lupt pentru popor.
Iliescu m-a-nvatat sa va cer ajutor!

Mircea Geoana-Ajutor de la popor!

Sursa foto:hultan.wordpress.com/.../01/educatie-politica/

luni, 23 noiembrie 2009

BASARABIA a votat cu Basescu- 90,7 %

Prezenţă record la vot a basarabenilor! Unii au stat la coadă de dimineaţă până seară ca să participe la alegerea preşedintelui României şi la referendum. Alţii tot aşa dar nu au reuşit să intre în secţia de votare chiar dacă, în Chişinău, urnele au rămas deschise până peste ora 21.00. În Basarabia, Traian Băsescu a câştigat alegerile cu 90,7% din voturi, respectiv 7963. Pe locul doi s-a clasat Crin Antonescu cu 3,7% (323 voturi), urmat de Mircea Geoana, cu 3,5% (308 voturi). In total au votat 8.777 de alegatori.

Ce aşteaptă românii din Moldova de la viitorul preşedinte ale României?

Anul acesta, pentru alegerile din România, pe teritoriul Republicii Moldova au fost deschise 13 secţii de votare – nu două ca în perioada restricţiilor impuse de regimul Voronin. Chiar şi aşa, în Chişinău, nu toţi cei care au stat la coadă au reuşit să-şi exercite dreptul de vot. La ora 21.00 porţile secţiilor de votare s-au închis, fiind admişi la urne doar cei care se aflau deja în perimetrul secţiilor de votare. Persoanele care au stat fără rost ore întregi la coadă au rămas dezamăgite de modul cum au fost organizate alegerile:

„Uitaţi-vă la toată lumea aceasta! Credeţi că o să reuşească să treacă toţi? (...) Vedeţi şi dumneavoastră ce se întâmplă! Noi acum am trecut pe la toate celelalte secţii de votare şi este mai groaznic ca aici”.

Românii din Republica Moldova au devenit electoral mai activi după prăbuşirea regimului Voronin care restricţiona accederea în funcţii publice a persoanelor cu dublă cetăţenie. Anterior, în ziua alegerilor din România, în preajma secţiilor de votare deschise în Republica Moldova stăteau securişti care îi filmau pe cei care intrau în secţiile de votare pentru a-şi exercita dreptul de vot. Anul acesta securiştii cu camere video au lipsit. Românii basarabeni nu se mai ascund de jurnalişti ca mai înainte, iar paşaportul românesc a devenit pentru ei un document cu ajutorul căruia pot schimba soarta Basarabiei:

„Am votat pentru o Românie în Europa împreună cu Moldova” (...) „Important e ca azi, când se alege preşedintele României mari să fie cât mai multă prezenţă la secţiile de votare, pentru că prin aceasta demonstrăm şi noi că nu ne interesează numai paşaportul pentru a călători în străinătate, dar ne interesează şi destinul ţării”. (...) „România este ţara care ne poate ajuta foarte mult în sensul scurtării şi facilitării drumului nostru spre integrare în UE”. (...) „Am votat pentru poporul român, pentru un preşedinte patriot. Acesta a fost un vot al speranţei”. (...) „Şi „tata” nostru, Voronin, o să se ducă şi el deja în altă ţară să mai trăiască. Îi ajunge cât a trăit la noi, în Moldova”.

Conform datelor neoficiale, în Republica Moldova locuiesc aproximativ 100.000 de cetăţeni români. Actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, a obţinut peste 90 la sută din voturile românilor din Republica Moldova. El a acumulat 7.963 de voturi ale basarabenilor din totalul de 8.777. La o distanţă enormă, pe locul doi s-a situat liderul PNL, Crin Antonescu cu 3,7 la sută, iar pe locul trei – candidatul PSD, Mircea Geoană, cu 3,5 la sută din voturi. Pentru Republica Moldova au fost eliberate 52 mii de buletine pentru alegerile prezidenţiale şi câte 52 mii de buletine pentru cele două întrebări puse la referendum.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Chişinău
Sursa: Basarabeni.ro
http://victor-roncea.blogspot.com

joi, 19 noiembrie 2009

Daca ei inving, NATIUNEA PIERDE!



Sursa:lupta-ns.blogspot.com

marți, 10 noiembrie 2009

Inca "un actor grabit"




Dupa moartea celebrului Nicu Constantin, un alt mare actor ne-a parasit astazi.Este vorba despre maestrul Gheorghe Dinica, cel care a avut in spate o cariera monumentala si care ne-a umplut sufletele de bucurie teatrala.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Gheorghe Dinică (n. 1 ianuarie 1934, Bucureşti - d. 10 noiembrie 2009, Bucureşti) a fost un actor român de teatru şi film. A absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti la clasa profesoarei Dina Cocea, a debutat ca actor în filmul „Străinul” în anul 1963 şi a jucat în peste 60 de filme.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert de Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert de Niro cu mine? Eu am studiat şi jucat în România”, a menţionat actorul. Din 1996 a fost căsătorit cu Gabriela Georgeta.

Gheorghe Dinică a decedat marţi, 10 noiembrie 2009 la ora 13:00, de pe urma unui stop cardiac sub ventilaţie, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare.[1] Maestrul a fost înmormântat pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu din Capitală.

Cariera:Film

* Străinul (1963)
* Comoara din Vadul Vechi (1964)
* Procesul alb (1965)
* Golgota (1966)
* Maiorul şi moartea (1967) - Maiorul Tache
* Columna (1968) - Bastus
* Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
* Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971)
* Felix şi Otilia (1971) - avocatul Stănică Raţiu
* Bariera (1972)
* Cu mâinile curate (1972) - Lăscărică
* Explozia (1972) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra
* Dincolo de nisipuri (1973)
* Ştefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974)
* Ilustrate cu flori de câmp (1974)
* Filip cel bun (1974)
* Fraţii Jderi (1974)
* Zidul (1974)
* Nemuritorii (1974) - Postelnicul Butnaru
* Nu filmăm să ne amuzăm (1974)
* Un comisar acuză (1975) - comisarul Paraipan
* Evadarea (1975)
* Mastodontul (1975)
* Prin cenuşa imperiului (1975) - Diplomatul
* Cuibul salamandrelor (1976) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra
* Marele singuratic (1976)
* Osânda (1976) - jandarmul Ion
* Premiera (1976)
* Trei zile şi trei nopţi (1976)



* Acţiunea „Autobuzul” (1977)
* Doctorul Poenaru (1977)
* Trepte spre cer (1977)
* Drumuri în cumpănă (1978)
* Revanşa (1978) - comisarul Paraipan
* Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul
* Bietul Ioanide (1979)
* Ultima noapte de dragoste (1979)
* Lumini şi umbre (1979-1982) - serial TV
* Reţeaua S (1980)
* O lume fără cer (1981)
* Concurs (1982)
* De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Giurimea
* Întunericul alb (1982)
* Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)
* Râdeţi ca în viaţă (1983)
* Secretul lui Bachus (1983) - Gheorghe Cercel
* Un petic de cer (1983)
* Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
* O lumină la etajul zece (1984)
* Zbor periculos (1984)
* Vară sentimentală (1985)
* Cuibul de viespi (1986)
* Secretul lui Nemesis (1986) - N.M. Siseanu
* Figuranţii (1987)
* Să-ţi vorbesc despre mine (1987)
* Momentul adevărului (1987)
* Lacrima cerului (1987)
* Casa din vis (1991)
* Divorţ din dragoste (1991)



* Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Seful Securitatii
* Liceenii în alertă (1992)
* Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
* Priveşte înainte cu mânie (1992)
* Balkans, Balkans (1993)
* Oglinda – începutul adevărului (1993) - Ministrul Mihai Antonescu
* Această lehamite (1993)
* Chira Chiralina (1993)
* Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarăşul Mache Puzderie
* Craii de Curtea veche (1995)
* Terente – regele bălţilor (1995)
* Faimosul Paparazzo (1999)
* Manipularea (2000)
* Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
* Război în bucătărie (2001)
* După amiaza unui torţionar (2001) - Frant Tandara
* Filantropica (2001) - Pavel Puiuţ
* Turnul din Pisa (2002)
* Examen (2003) - Dumitrascu
* Dulcea saună a morţii (2003) - Lama
* Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
* Aleodor Împărat (2004) - Bondar
* Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
* Orient Express (2004) - Costache
* Sindromul Timişoara - Manipularea (2004)
* Omul grăbit (2005) - Franţa
* Vânătoarea (2005)
* White Palms (2006) - Ungaria
* Tinereţe fără tinereţe (2006)
* Ticăloşii (2007)
* Supravieţuitorul (2008)
* Biblioteque Pascal (2008) - Ungaria

Teatru

* 1961 Inspectorul de poliţie de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
* 1961 Celebrul 702 regia M.Ghelerter
* 1961 Centrul înaintaş a murit în zori de A. Cuzzani
* 1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
* 1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ştefănescu, regia D.Esrig
* 1962 Pigulete plus cinci fete de Constanţa Bratu
* 1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
* 1963 Umbra de E.Svarţ, regia D.Esrig
* 1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
* 1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu
* 1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
* 1965 Troilus şi Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
* 1966 Capul de răţoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
* 1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
* 1968 Sfântul de Eugen Barbu
* 1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
* 1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
* 1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
* 1973 Trei fraţi gemeni veneţieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
* 1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu



* 1978 Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu
* 1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
* 1980 Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonţa
* 1982 Ploşniţa de V. Maiakovski
* 1984 Iubirile de-o viaţă de Platon Pardau
* 1986 Ioneştii de Platon Pardău, regia Grigore Gonţa
* 1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban
* 1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Şerban
* 1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
* 1992 Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban
* 1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
* 1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu
* 1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
* 1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
* 1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa
* 2000 Şi mai potoliţi-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonţa
* 2001 Take, Ianke şi Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonţa
* 2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco
* 2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
* 2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu

Televiziune

* 1962 Colierul de Guard Peach
* 1962 Teatrul de marionete al Majestăţii Sale de I. Garneatasi şi Radu Nichita
* 1963 Păsările de Aristofan
* 1963 Obiecte găsite de Ştefan Tita
* 1963 Un joc neobişnuit de Friedrich Durrenmatt
* 1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir şi Cornel Popa
* 1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir şi Radu Miron
* 1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
* 1965 Medeea de Euripide
* 1965 Neînţelegerea de Albert Camus
* 1965 Regele gol de Evgheni Svart
* 1968 ...Escu de Tudor Muşatescu
* 1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
* 1968 Corupţie la Palatul de Justiţie de Ugo Betti
* 1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare



* 1969 Ziariştii de Alexandru Mirodan
* 1970 Woyzeck de Georg Buchner
* 1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosaşu
* 1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
* 1970 Prometeu de Eschil
* 1970 Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
* 1970 Neînfricaţii, serial
* 1970 Trei surori de A.P. Cehov
* 1971 Alcesta de Euripide
* 1982 Lumini şi umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
* 1984 Eroii n-au vârstă, serial
* 1999 Şarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
* 2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
* 2007 Gala, serial
* 2008 Inimă de ţigan, telenovelă
* 2009 Regina, telenovela
* 2009 Aniela, telenovela

Discografie

* Cântece de petrecere (2003)
* Cântece de petrecere 2 (2003)
* Romanţe (2004)
* Parol că te iubesc (2006)

Premii şi distincţii


* Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, 2008
* Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006
* Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres", 2004
* Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinţ - „Filantropica", 2002
* Actor de onoare al filmului românesc
* Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
* Premiul de excelenţă - UNITER, 1999
* Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992
* Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
* Premiul ACIN pentru „Figuranţii", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
* Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975
* Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenuşa imperiului"
* Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix şi Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", 1972
* Marele premiu la Paris pentru „Troilus şi Cresida" de William Shakespeare
* Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer

Sursa:Wikipedia
Foto:Agerpres

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Marturii ale Contemporanilor-Ion Luca Caragiale despre Eminescu





1852 La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg.
1859-60 Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.
1860-61 Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala Domneasca nr. 1 Ploiesti.
1862-64 La aceeasi scoala, îl are ca învatator pe Bazil Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, între care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului primar.
1864-67 Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti.
1868-68 Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la Bucuresti, unde se mutase familia.
1868-70 Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din unchii sai, autor dramatic si actor.
1870 La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta batrânului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa înmormântarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si este destituit. Ramâne singurul sustinator al mamei sale Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tânara).
1871-72 Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti.
1873-75 Începe cariera de gazetar în revista Ghimpele.
1875-76 "Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber.
1876-77 Redactor al Claponului. Cu F. Dam‚ editeaza ziarul Natiunea româna.
1878 Colaboreaza la Timpul, avându-i colegi pe Eminescu si Slavici. Traduce din franceza tragedia în versuri Roma învinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena Teatrului National Bucuresti. Tot în mai, participa pentru prima oara la o întrunire a Societatii Junimea. În toamna T. Maiorescu îl ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte furtunoasa.
1879 La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena.
1881-83 Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi Arges-Vâlcea.
1884 La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor.
1885 Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. În Convorbiri literare apare studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L. Caragiale.
1886 "Omul fara noroc" intra în zodia îmbogatirii. Moare în Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrâna cu avere. Urmeaza un lung proces pentru mostenire, între urmasi.
1887 Tipareste la Sibiu cartea Roma învinsa, tradusa de Caragiale.
1888-89 Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa Ecaterina Caragiali (73 ani), din familie ramânând numai el si sora-sa Lenci. La editura Socec, îi apare volumul Teatru. Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie în Italia.
1890 Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean.
1891 Apar volumele Teatru si Napasta, învinuite de imoralitate si respinse de la Premiul Academiei.
1892 Întrând în conflict cu junimistii, tine conferinta Gâste si gãsti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat..., O faclie de Paste, Om cu noroc (3 novele).
1893 Scoate prima serie a Moftului român, cu A. Bacalbasa. Se naste al doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie, scandalizându-i din nou pe adversari.
1896 Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie). Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane.
1897 Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare.
1899 Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului.
1901 Caragiale este sarbatorit la Ateneul Român cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache Ionescu îl elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1 aprilie, îsi pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua serie din Moftul Român. Este epoca procesului de calomnie intentat lui. Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care publicase în Revista literara doua articole în care Caragiale era învinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny.
1902 Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat în lipsa. Pâna la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura împotriva lui Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a Academiei.
1904 Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei, Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, împreuna cu familia face o calatorie în Italia, Franta, Germania. Acum îi revine partea din averea mostenita.
1905 Se stabileste cu cei dragi la Berlin, într-un exil de buna voie. Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina niciodata. Teatrul îi adusese, personal, numai necazuri.
1907 Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pâna-n toamna. Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care îl învinuise de falsificarea textelor lui Eminescu.
1908 Publica în trei volume, la Editura "Minerva", Opere complete. Desi în ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face câteva calatorii în vatra româneasca, inclusiv la Bucuresti.
1909 Apar Kir Ianulea în Viata româneasca.
1910 Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri scrise în ultimii ani de munca literara.
1912 Împlineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Români, Emil Gârleanu, îi propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, în stil caragialesc.
La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si, mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi îsi are mormântul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.




I. L. C A R A G I A L E

(Două note, 1892)



…………………………………………………………………………………………

Biblioteci întregi s'au scris despre «Hamlet», şi roatele tipografilor noştri de mii şi sute de ori se învârtesc pe zi şi or să se mai învărtească în pofida lui Eminescu. Liber încăodată oricine să-şi alăture pe o bucată de hârtie numele-i de o zi cu un nume pe veci trainic, cum se aprinde un chibrit în faţa soarelui; liber e oricine să spună despre o operă de artă şi ce ştie şi ce nu, şi dacă o pricepe şi dacă nu, numească-se el Taine, sau fie ilustrul ciubotar al lui Apelles. Pe vârful unui obelisc bătrân se abate câteodată şi un vultur, dar mai ales se strâng totdeauna roiuri de musculiţe să bâzâie pe creasta monumentului înfierbântată de arşiţă. Apele norilor, vânturile vremilor spală şi svântă piatra nobilă de urmele acelor: efemere, şi ea rămâne tot curată ca mai nainte şi pentru mai nainte. De clintit nu o poate clinti decât trăznetul cerului, ura fanatică a sectarilor exaltaţi, ori securea Vandalului imbecil şi rău, sau ignoranţa barbară, care doboară şi sfarmă frumuseţea ceea ca să-şi facă un prag inform la o sărmană colibă.. . Dar astea toate sunt elemente oarbe ale naturii, mişcate de sus fără con-ştiinţă, de jos de o conştiinţă din cale afară obtusă ori smintită... Insă a ciunti cu conştiinţa limpede şi cu sânge rece o operă de artă?... Şi de asta e vorba aici.

Care artist, care amator, care om de bun simţ şi de treabă ar îndrăzni să ia un penel şi să îndrepteze o trăsătură măcar a unui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Beethoven, ori să potrivească coapsa lui Apolon sau şoldul unei Venere, după personala lui judecată şi după pornirea gustului său actual? Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calităţile şi defectele ei, ceva sfânt, fie că 'n ea se întrupează ceva pipăit, şi pentru o viaţă mai durabilă decât chiar a neamului său întreg, gândiri şi simţiri de veacuri ale acestuia, şi de aceea, fără teamă de exagerare, s'a putut zice că o aşa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam.

Şi aşa dar a pune mâna fără sfială pe o asemenea lucrare cu calităţi eterne şi a cuteza s'o potriveşti sau s'o mai ciopleşti, după trecătorul tău gust şi cu competenţa ta discutabilă, discutabilă pentrucă e negativă faţă cu realitatea evidentă şi palpabilă a monumentului ce-l judeci — discutabilă fie ea cât de autorizată în părerea-ţi proprie şi a câtorva clienţi — va să zică a mutila lucrarea de artă pentru restul fără capăt cunoscut al lumii şi vremii, este a te face vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvânt, o profanare... Iar de profanare nu e capabil decât un om fără inimă şi cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nicio ridicare de suflet pe deasupra egoismului strâmt, nicio emoţie... cum să zic ? impersonală, — ca să întrebuinţez şi eu nişte platitudini platonice scoase de curând iar la modă, — niciun fel de respect chiar când se află în faţa lucrurilor sfinte... fiindcă n'are, fiindcă nu poate avea nimica sfânt pe lume.1)

…………………………………………………………………………………………

Eminescu 2000
Proiect realizat in colaborare cu Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" sub egida Ministerului Culturii.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Veterani de razboi inselati de stat

Dupa ani grei de razboi, multi eroi ramasi in viata in urma celui de-Al Doilea Razboi Mondial primesc pentru fapte de curaj cateva sute de lei, desi au dreptul la un teren stabilit prin lege. Batrani si bolnavi, multi dintre acestia si-au pierdut insa speranta...

In 1994, statul roman a emis o lege speciala pentru veteranii de razboi, si anume dreptul la 500 de metri patrati de teren, intravilan, sau un hectar arabil. Din 2007 lucrurile s-au schimbat insa, cei mai multi dintre acestia fiind pacaliti printr-un alt act normativ, prin care statul a hotarat sa le plateasca doar suma de 1.546 de lei. In opinia autoritatilor, acesti bani, pe care cei maiveterani i-au acceptat din cauza saraciei, echivaleaza cu terenul promis

Astfel, batrani si bolnavi, veteranii decorati se lupta in instante chiar cu statul pe care l-au aparat. Unii dintre acestia nu au mai apucat insa sa se vada improprietariti, relateaza Adevarul.

Este si cazul lui Mihai Roman, din Bucuresti, veteran de razboi la arma Transmisiuni. Eroul nu a apucat sa-si vada terenul deoarece a decedat in timpul procesului, care a inceput in 1998. La acea vreme, Curtea de Apel Bucuresti a recunoscut dreptul acestuia la o suprafata de 500 de metri patrati, intravilan. Veteranul a mers astfel la Consiliul Local al Capitalei, institutia obligata “sa intocmeasca lista cu terenuri disponibile si sa solutioneze cererea reclamantului Roman”.

In august 2009, Prefectura Bucurestiului 'si-a amintit' de acest caz si i-a trimis veteranului, care decedase intre timp, o adresa prin care i se atragea atentia ca nu poate primi decat suma de 1.564 de lei. Fiul veteranului a refuzat oferta statului si a decis sa continue „lupta”.

* Colonelul Ioan Negru, reprezentant al veteranilor din Bucuresti, admite ca oferta statului este “praf in ochi”. In Romania sunt 60.000 de militari care au luptat pe front, potrivit colonelului in rezerva Ioan Negru, reprezentant al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi. Astazi, in Bucuresti, mai sunt inregistrati 1.212 veterani. Niciunul nu este posesor al vreunui teren si putini au ales sa dea statul in judecata.





Sursa:9am.ro

duminică, 1 noiembrie 2009

Sabia si coroana

Demult, un mare imparat a vrut sa incerce intelepciunea copilului sau, mostenitorul tronului, si a asezat pe o masa coroana si sabia lui. Chemandu-si fiul, ia cerut sa se gindeasca bine si sa aleaga ce ii este mai de folos in viata. Baiatul a ales sabia.
- De ce tocmai sabia, l-a intrebat regele?
-Pentru ca prin sabie, pot cistiga si pastra coroana.
-Asa este, fiul meu, ai facut o alegere buna. Insa tine minte: la fel este si calea pe care trebuie sa o urmeze fiecare om, fie el rege sau taran de rind: Calea Crucii, a jertfei de sine. Crucea este singura arma pe care o poti folosi in viata, in razboiul de toata vremea, razboiul cu diavolul, cu ispitele, cu neputinta si cu tine insuti. Credinta inseamna lupta. Tu ai sabia prin care poti cuceri si pastra coroana, insa Crucea o avem cu totii si numai prin ea putem primi si pastra Cerul in sufletele noastre. Sa nu uiti asta, fiul meu!
(Leon Magdan, Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe, editura Aramis, Bucuresti, p.39)

Sursa:http://har_adevar.ablog.ro/2007-05-10/pilde-si-povestiri-crestine.html

joi, 29 octombrie 2009

17 ani de la moartea lui Ion si Doina Aldea Teodorovici




"Îmi e dor de ei"

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Silvia Hodorogea simte un mare gol în urma dispariţiei celor doi, o mare pierdere, de parcă i-ar fi dispărut cineva scump din familie. "Este o durere care nu mai trece şi nu simt doar eu asta, ci foarte mulţi oameni."

Realizatoarea spune că Doina şi Ion erau distincţi prin repertoriul extraordinar. "Prin cântecele lor au reaprins în sufletele noastre cele mai sfinte idealuri, credinţa, iubirea. Au fost primii care au cântat imnuri deosebite, au cântat revenirea acasă a grafiei latine, revenirea tricolorului, a limbii române, chiar şi cântecele lor de dragoste erau de o frumuseţe şi de o candoare... Erau trăite, pentru că erau îndrăgostiţi de viaţă, de unul, de altul, de băiatul lor, Cristofor. Erau cântece adevărate precum erau adevăraţi şi ei. Se certau, se adorau. Cântecele lor de dragoste au ceva înălţător."

DESCHIZĂTORI. Doamna Hodorogea spune că cei doi nu îşi dădeau aere de mari vedete, mergeau în turnee prin toate satele, prin toată Moldova. Mergea la Doina şi se puneau la sfat. "Era superstiţioasă. Din cauza invidiei persoanelor din muzica noastră credea că se va dezechilibra. În timpul luptei de pe Nistru au fost şi au cântat în faţa celor care luptau pentru independenţă... Apoi au încercat să răzbată, să se impună şi în România, cu greutate. A fost o lovitură la Mamaia, pentru că interpretarea lor, «Eminescu să ne judece», a fost trecută cu vederea. Visul lor din ultimii ani era să deschidă la Bucureşti Teatrul Unirea. Aveau şi câteva persoane care îi susţineau, dar a rămas un vis. Ei se zbuciumau mereu pe drumuri, Bucureşti – Chişinău, Chişinău – Bucureşti. Ultima revenire acasă a fost cumplită."

AMINTIRI. Cu o săptămână înainte de tragedie, Ion şi cu un prieten de la Băile Herculane au fost în casa familiei Hodorogea. "Ion cânta ultima creaţie a sa, «Noaptea marii beţii», pe versurile poetului Adrian Păunescu. Şi îmi explica unde cântă el, unde cântă Doina... Ridicau sălile în picioare prin cântecele lor." Acum, când nu mai sunt, au festival «Două inimi gemene», iar spectatorii ascultă cântecele lor în picioare. "Melodiile sunt cântate în limba română de interpreţi din mai multe ţări. Mama Doinei, doamna Eugenia Marin, este sufletul acestui festival pe care îl organizează cu sprijinul a mai multor oameni care nu îi uită. Cristofor e foarte talentat, urcă şi el pe scenă. Îşi iubeau băiatul foarte mult, dar aveau prea puţin timp să îi acorde. Mama Doinei a fost o adevărată eroină şi a rămas aşa. Doamna Eugenia Marin s-a ocupat şi de proiectul celor două cărţi care amintesc de Doina şi Ion. Mai multe personalităţi, muzicologi, actori, medici, le-au adus un omagiu. Şi se regăsesc şi cele mai frumoase cântece."

AMĂRĂCIUNE. Muzica lor răsuna foarte rar în ultima vreme din păcate. "Nu e drept ce li s-a întâmplat. N-am mai văzut atâta lume la funeralii, atâtea lacrimi şi flori, iar ei purtaţi prin tot oraşul, iar muzica lor se înălţa spre ceruri. Avem un monument la Chişinău, iar la crucea funerară sunt mereu flori vii, iar cine vine la cimitirul Central trece şi pe acolo. Îmi e tare dor de ei."

Articol aparut în Jurnalul Naţional din data de 20 octombrie 2008

luni, 26 octombrie 2009

Români, ţinta extremiştilor din Ungaria

Mai multe familii de români din localitatea de frontieră Battonya au fost ameninţaţi. Omul de afaceri arădean Marin Crişan şi-a găsit vila din Ungaria vandalizată, cu un mesaj de ameninţare lăsat în cutia poştală.
„Tu, român împuţit! Nu ţi-a fost îndeajunsă partea Ardealului? Ai ocupat şi mica noastră bucată de pământ. Noi nu ne vom putea odihni atât timp cât în Carpaţi vor mai trăi români. Semnat: un grup de maghiari“.

Acest mesaj i-a fost destinat lui Marin Crişan, proprietarul unei firme de construcţii şi materiale de construcţii din Arad, care, anul trecut, a investit într-o proprietate din ţara vecină.

Omul de afaceri a fost sunat vineri seară, de către un vecin din Battonya, care i-a spus că are o fereastră spartă. „La început am crezut că e vorba de nişte copii. Nu am putut sta liniştit şi am venit în Ungaria. Am văzut atunci că unul dintre geamurile termopan era spart cu o cărămidă, iar celălalt era lovit, însă rău-făcătorii nu au reuşit să-l spargă“, a povestit Marin Crişan.

Arădeanul s-a speriat în momentul în care a găsit în cutia poştală un bilet de ameninţare. Biletul scris în limba maghiară şi semnat de către un grup de extremişti face referire la Tratatul de la Trianon. Bărbatul a precizat că a avut tot timpul relaţii bune cu vecinii şi cu oamenii din sat şi este surprins de faptul că extremiştii l-au ales ca ţintă.

Alte familii ameninţate

Marin Crişan a luat legătura cu Consulatul României la Szeged, precum şi cu reprezentanţii comunităţii româneşti din Ungaria care i-au promis că vor demara o anchetă.

„Nu sunt primul care păţeşte aşa ceva. Din câte ştiu, în Battonya au mai fost patru familii de români ameninţate de aceste grupuri de extremişti“, a continuat Marin Crişan. Contactat telefonic, viceprimarul oraşului Battonya, Traian Cristea, român de origine, a ţinut să sublinieze faptul că îi este ruşine şi îi pare nespus de rău de cele întâmplate.

„Peste tot în lume există grupuri de extremişti. Îmi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat. Sunt convins că e vorba de un grup de extremişti şi voi face tot posibilul să aflu cine este vinovat“, a declarat, pentru „Adevărul de Seară“ de Arad, Traian Cristea.

Extrema dreaptă se infiltrează în societate

Jobbik, Mişcarea pentru o Ungarie mai Bună - formaţiune politică cu caracter extremist - care a obţinut, în iunie, la alegerile europarlamentare trei mandate în Parlamentul European, este prezentă în fiecare ungher al societăţii, de la librării şi muzică, până în domeniul sportiv.

Partidul deschide şi alte posibilităţi pentru cei care nu simpatizează neapărat cu organizaţia politică, creând, de exemplu, aşa-numitele asociaţii naţionale, actualmente peste 200 la număr, formate fiecare din patru-cinci persoane.

Membrilor lor li se recomandă să ţină la vedere simbolul asociaţiilor, focul de tabără întretăiat de două săbii, pe maşini, case sau haine, pentru a se recunoaşte între ei. Propaganda partidului se extinde şi în ţările vecine, inclusiv în România, Csanad Szegedi, unul dintre europarlamentarii Jobbik, se pregăteşte să facă un turneu în judeţe din Ardeal.

Formaţiunea este prezentă în societate şi prin sponsorizări şi afaceri: susţine o echipă feminină de handbal, deţine magazinele „Schitia“ în care sunt vândute cărţi de istorie cu caracter extremist sau alte volume de „popularizare“ scrise în acelaşi spirit, inclusiv cărţi pentru copii.

Noua Gardă Ungară

Deşi desfiinţată oficial în urma unei sentinţe judecătoreşti, „Garda Ungară“, înfiinţată de liderul Jobbik, Gabor Vona, îşi continuă activitatea propagandistică şi de recrutare de noi membri, sub numele de „Noua Gardă Ungară“, de curând fiind primiţi încă 600 de persoane.


„Jobbik“ se pregăteşte de guvernare


Imediat după victoria în alegerile pentru Parlamentul European, Gabor Vona, liderul „Jobbik“, a susţinut că, în 2010, partidul său va accede la guvernare, fie în coaliţie cu „Fidesz“ (sugestie respinsă de acesta din urmă), fie singur, idee pe care a repetat-o şi în cuvântarea rostită în august la Gheorgheni la tabăra tinerilor ardeleni. În vederea acestui obiectiv, „Jobbik“ a pregătit un program de guvernare şi un „cabinet în umbră“.

Programul cuprinde o serie de prevederi antieuropene, formaţiunea dorind să modifice condiţiile în care Ungaria a aderat la Uniunea Europeană, mai ales în domeniul agriculturii, unde partidul se pronunţă împotriva achiziţionării de terenuri de către cetăţenii străini. Deşi nu este un partid parlamentar, „Jobbik“ a profitat de o prevedere legislativă potrivit căreia europarlamentarii au dreptul să participe la dezbaterile parlamentare, atât în plen cât şi în comisiile de specialitate.

Europarlamentarul Krisztina Morvai a declarat că toţi cei trei europarlamentari ai partidului vor profita de cele 2,5 de minute care le sunt acordate pentru a-şi expune punctul de vedere şi a-şi face cunoscute priorităţile politice şi economice.

Sursa:www.adevarul.ro

sâmbătă, 24 octombrie 2009

PNL impotriva Bisericii Ortodoxe la Beius – BIHOR

- Dan Ispas ameninta pe cei ce vor sa construiasca o biserica ortodoxa

De mult PNL si Biserica greco-catolica cocheteaza impotriva ortodoxiei.
In timpul guvernarii Conventiei Democrate dar si in timpul guvernarii cabinetului Tariceanu s-au dat cele mai favorabile legi redobandirii proprietatilor in Ardeal de catre bisericile maghiare si catolice (romano si greco catolice) a padurilor, cladirilor, bisericilor etc., timp in care ierarhii catolici se plang la UE ca in Romania sunt defavorizati politic, economic si sunt supusi "epurarii culturale si religioase". In realitate lucrurile stau tocmai invers.
Unul dintre uneltele prin care PNL si Biserica Greco-Catolica se impun impotriva construirii de biserici ortodoxe este tocmai traseistul politico-religios Dan Ispas din Beius. Acesta sustine propaganda catolica in presa locala (ziarul Crisana) dar si la postul de televiziune "National TV Beius" unde este director. Ambele organe massmedia sunt sub patronajul fratilor Ioan si Viorel Micula membrii marcanti in PNL Bihor.
In cele ce urmeaza va relatam un caz concret prin care, in Beius, unealta PNL-ului se opune fara motiv constructiei unei biserici ortodoxe.
In dupaamiaza zilei de 19 octombrie 2009, in timp ce se turna fundatia unei noi biserici ortodoxe, domnul Ispas se prezinta personal in curtea spitalului vechi din Beius incercand sa interzica muncitorilor sa toarne betonul in fundatie pe motivul ca masinile trec deasupra conductelor de canalizare ce se aflau la un metru sub pamant. Vazand ca muncitorii isi continua treaba, domnul Dan Ispas incearca sa il ameninte pe preotul Andrei Barcas de la spital: "Sti cine sunt eu? Am relatii peste tot. Te dau in presa. Te fac praf. Iti stric imaginea. Pana acum am omorat patru oameni si nimeni nu a avut ce sa imi faca. Tu vei fi al cincilea."
Fiind de fata tatal preotului (varstnic si bolnav) a incercat sa ia apararea fiului sau dar nu a apucat sa spuna prea multe caci viteazul PNL-ist l-a trantit la pamant. Intervenind cetatenii aflati de fata, in apararea mosneagului, domnul Ispas a placat spre poarta spunand: "Va arat eu voua. Va dau in ziar. Va arat eu voua tot lavra".
Domnul Ispas pretexteaza ca opozitia sa se datoreaza faptului ca noua biserica ce se construieste e prea aproape de sectia de contagioase a spitalului. Dar, angajati ai spitalului vechi din Beius, spun ca mai aproape decat biserica in constructie se afla maternitatea. Cu siguranta cine a proiectat sectia de contagioase aproape de maternitate s-a gandit la toate amanuntele necesare. Pana acum aceasta nu a fost nici o problema ci tocmai acum PNL Beius s-a gandit ca nu cumva, chipurile, credinciosii care vin la Biserica sa se imbolnaveasca.
Preotul Andrei Barcas a spus ca il iarta pe "omul important" ce s-a impotrivit constructiei bisericii si isi va continua lucrarile incepute fara a se impiedica de interesele politico-religioase ale celor putini si scandalosi.

Violeta Daraban

luni, 19 octombrie 2009

Scrisoare catre liceeni de Tudor Chirila





Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?


Am simtit nevoia sa o postez.Omul asta chiar are dreptate...mare dreptate.Respect pentru tine Tudor Chirila!

luni, 12 octombrie 2009

... din cugetarile lui Petre Tutea



1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.

15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.

20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.

21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui l�a conduit jusqu�a la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.

30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/petretutea.htm

miercuri, 23 septembrie 2009

ION COJA este candidatul nostru



În dorința de a ne face utili societății românești și considerând că alegerile prezidențiale din 22 Noiembrie a.c. sunt hotărîtoare pentru viitorul României, mai mulți români din Țară și din străinătate ne-am constituit în GRUPUL DE SPRIJIN PRO PATRIA pentru candidatura dlui profesor ION COJA la funcția de președinte al României. Deși dl ION COJA și-a anunțat candidatura încă din luna mai, nici o publicație din România sau post de televiziune nu a preluat această informație pentru a o aduce la cunoștința publicului. Mai mult, singura emisiune TV la care dl ION COJA apărea săptămânal a fost desființată în luna august. Știind bine cât de aservită este mass media din România unor cercuri politice anti-românești, blocajul mediatic exercitat în jurul dlui ION COJA devine pentru noi o confirmare a convingerii noastre că dintre toți candidații anunțați numai ION COJA poate să pună capăt politicii de subminare a intereselor naționale românești, politică pe care au susținut-o cu totală dăruire toate guvernele și toți președinții post-decembriști ai României.
Îi invităm pe românii care doresc binele Neamului și al Țării să se intereseze asupra persoanei dlui ION COJA și a celorlalți candidați, să compare, să chibzuiască și să acționeze în consecință, adică să se prezinte la vot și să voteze în cunoștință de cauză pentru candidatul care le satisface cel mai mult exigențele și speranțele.
După 20 de ani de așteptare și dezamăgire, noi credem că a apărut candidatul care prin prestația sa de până acum ne dă voie să spunem că în sfârșit avem pe cine vota ca să ne reprezinte cu demnitate și eficiență în fruntea Țării.
Cercetați site-ul www.ioncoja.ro, mergeți și pe site-ul celorlalți candidați, informați-vă cât mai cuprinzător și procedați în consecință. Veți constata că toți contracandidații dlui ION COJA evită să ne spună ce vrem noi să știm despre viitorul președinte. Evită să vorbească despre părinții lor, despre familie, despre ideile pentru care au intrat în arena politică. Singur ION COJA nu are nimic de ascuns. Pe site-ul amintit puteți intra în legătură cu candidatul Dumneavoastră, să-i puneți orice întrebare lămuritoare pentru a putea aprecia corect la ce ne putem aștepta din partea candidatului nostru.

În numele colegilor din GRUPUL DE SPRIJIN PRO PATRIA
Prof Marcel Petrișor

București, 18 septembrie 2009
Sursa:http://lupta-ns.blogspot.com

luni, 21 septembrie 2009

... motive pentru a merge la vot!

Perioada post-comunista se pare ca a fost una nefericita, sau cel putin neasteptata pentru unii dintre noi, si asta datorita claselor politice si a "nomenclaturii democratice" de dupa "epoca de aur".Pentru acest lucru haideti sa nu fim indiferenti si sa facem un "jogging" pana la sectiile de votare, daca dorim sa se schimbe situatia.Daca nu, ramanem acasa, dar din acel moment nu putem fi contestatari decizilor viitoarei clase politice si ai presedintelui ce va urma.Nu votezi, nu comentezi...
In memoria acelora care au murit pentru tara la revolutie, in memoria acelora care ne-au acordat dreptul la libera alegere, in memoria eroilor care s-au jertfit pentru neamul nostru, putem sa le multumim doar prin simplul fapt ca mergem la vot.
Nu ganditi ca prin absenta voastra la vot veti pedepsi clasa politica din Romania.Nu fiti iresponsabili din punct de vedere civic!Romania are nevoie de voi!

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Mihai Ghimpu: Vreau sa-mi cer scuze cetatenilor Romaniei pentru politica de vize. A fost o rusine pentru noi
















Presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a cerut scuze cetatenilor romani pentru obligativitatea vizelor impuse de predecesorul sau in primavara acestui an, relateaza, din Chisinau, postul de radio Europa Libera. "Doresc sa imi cer scuze prin intermediul postului de radio Europa Libera de la cetatenii romani" pentru politica de vize, care "a fost o rusine pentru noi", a declarat Ghimpu vineri, la o zi dupa ce a semnat decretul prin care a eliminat obligativitatea vizelor pentru cetatenii romani care doresc sa circule in Republica Moldova. Ghimpu a fost desemnat presedinte interimar al tarii in urma castigarii alegerilor parlamentare din 29 iulie de catre coalitia pro-europeana. El a recunoscut ca este un "unionist", adica este convins ca moldovenii si romanii ar trebui sa formeze o singura natiune, insa a promis sa nu incerce reunificarea Republicii Moldova cu Romania si nici sa nu depuna candidatura pentru aderarea la NATO. De asemenea, el s-a pronuntat in favoarea unor relatii bune cu Rusia, insa a insistat ca Moscova sa-si retraga trupele din regiunea separatista Transnistria, precizeaza Europa Libera.

Sursa:Ziua Online

marți, 15 septembrie 2009

R.I.P-Nicu Constantin






Nicu Constantin a murit, marti, la 70 de ani, potrivit RealitateaTv, care citeaza surse din Spitalul Militar. Maestrul a facut o criza neurologica in jurul orei 14.00, iar la ora 16.45 a decedat. "Actorul a suferit un prim stop cardio-respirator in jurul orei 14.00, s-a reusit resuscitarea, insa, dupa mai putin de doua ore, a suferit un alt puseu, iar manevrele de resuscitare s-au incheiat dupa aproape o ora, fara nici un rezultat, din pacate", a precizat directorul Spitalului Militar din Capitala, Ioan Sarbu.
De altfel, Nicu Constantin si-a serbat cei 70 de ani in acest spital, la sfarsitul lunii iulie. Vedeta Teatrului de Revista "Constantin Tanase" din Bucuresti, Nicu Constantin fusese internat, in luna mai, la Sectia de Terapie intensiva a unitatii medicale amintite, acuzand probleme pulmonare.
Actorul a jucat in peste 9.000 de spectacole la Teatrul Constantin Tanase, al carui angajat a fost intre anii 1979-1982. A jucat, de asemenea, pe scena Teatrului National de Opereta intre anii 1979-1982. S-a facut remarcat in peste 28 de filme de scurt si lung metraj, printre care Ministerul comediei, Secretul lui Bachus, Alo, aterizeaza strabunica! sau Impuscaturi pe portativ.

Nascut in iulie 1939, la Eforie Sud, Nicu Constantin este autorul cartii autobiografice "Ochelarii miraculosi".
In 2005, la Gala Uniter, actorul a primit premiul special pentru teatru de revista, iar in 2006, premiul Uniter pentru intreaga activitate. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Cultural, clasa I.
Mandita Constantin: La 70 de ani avem praguri. Dumnezeu va decide! In luna mai, sotia maestrului, Mandita Constantin, invitata la emisunea Happy Hour de la Pro TV, povestea de ce a fost internat in spital. "Sotul meu este un fidel al Spitalului Militar din Capitala. Am insistat sa mearga la spital pentru ca respira mai greu. El nu are temperatura, indiferent de boala. La spital am descoperit ca are bronhopenumonie. Este pe tratament cu antibiotice de toate felurile. M-am speriat pentru ca respira greu", a povestit sotia actorului Nicu Constantin, care petrece tot timpul in spital alaturi de maestru. Ea a povestit ca actorul a mai fost internat in Spitalul Militar anul trecut. "In iarna am cazut eu si el venea continuu la spital. Acum, intrebat de medici ce a patit, el a spus ca <>", a adaugat Mandita Constantin, precizand ca sunt impreuna de 25 de ani, ea fiind cea de-a doua sotie. "Este bine, va fi bine. La 70 de ani avem praguri. Dumnezeu va decide. Pe scena va urca mai putin. Ar vrea sa se odihneasca, sa vina generatia din spate, Marius Rizea si Buza. Am vrea sa ii linistim pe prieteni. Este bine si multumim tuturor angajatilor spitalului, care sunt extraordinari", a mai spus sotia maestrului, care dupa ce a participat la emisiune a plecat grabita spre spital, unde si-a lasat sotul cu o nepoata. Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sarbu, declara, atunci, ca actorul Nicu Constantin a depasit momentul medical critic, si-a revenit, a fost detubat si respira fara aparate, dar ramane sub tratament in Clinica de Anestezie Terapie Intensiva de la Spitalul Militar din Capitala. Nicu Constantin a fost internat in stare critica la ATI, pe 11 mai.
Arsinel: A murit un actor unic prin calitatile sale
"Starea de sanatate a actorului era foarte grava, nu ii mai functionau plamanii, i se facea respiratie artificiala", a declarat actorul Alexandru Arsinel, in direct la RealitateaTv. "Dumnezeu sa-l odihneasca! Este o pierdere, sa spunem ca 70 de ani a trait, a jucat, dar sunt oameni care mai pot sa traiasca, sa joace, sa fie valorosi si dupa aceasa varsta", a afirmat si actorul Mircea Albulescu. "Vestea m-a cutremurat, de aproape un an nu l-am vazut, regret nespus ca ne despartim de inca un prieten, randurile noastre sunt tot mai bombardate de aceste disparitii. Imi doresc ca Nicu Constantin sa-si gaseasca compartimentul in care sa fie fericit. Sa fii odihnit, Nicu Constantin", a spus Ileana Stana Ionescu.
Florina Cercel: Cred ca are si acum, acolo, un zambet...
'Dumnezeule, nu mai vreau astfel de vesti. Dumnezeu sa il odihneasca, sa il primeasca acolo alaturi de ceilalti colegi, care s-au dus toti prea devreme, indiferent de varsta. Ma doare fiecare coleg care dispare. L-am cunoscut, era un vesel - trist, asa cum sunt artistii de isprava. Cred ca are si acum, acolo, un zambet', a marturisit actrita Florina Cercel, pentru Agerpres. 'Un talent cu totul deosebit pentru scena Teatrului de Revista, un om cu mult har. De atatea ori, anul acesta, a trebuit sa vorbim despre cei care au plecat dintre noi. Parca prea repede si prea multi au plecat dintre noi. Se subtiaza firul', a spus indragita actrita. Si actrita Maia Morgenstern deplange moartea actorului. 'Pe maestrul Nicu Constantin l-am cunoscut ca pe un om extrem de serios in legatura cu profesiunea domniei sale. Isi privea meseria cu drag, cu respect', spune Maia Morgenstern.
ZIUA ONLINE

luni, 14 septembrie 2009

14 septembrie 1940: Masascrul de la Ip. 157 de români ucişi cu bestialitate

“O viata intreaga am fost obsedat de sentimentul singuratatii, dar acum sunt cu adevarat coplesit de acest sentiment. Am ramas singurul supravietuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a carui inima inca mai bate.Pe retina mintii mele nu s-a sters niciodata culoarea sangelui tasnit in urma glontului tras asupra unor oameni nevinovati. In urechi simt golul amar lasat de bubuitul armelor in miez de noapte… Inca mai traiesc pentru ca sunt in masura sa rostesc cuvantul Ip. Va iert pe toti, pentru toate!” (Gavril Butcovan, singurul supravietuitor al masacrului aflat in viata)

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromâneşti desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupaţie cantonată în oraşul Şimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Straja naţiunii (”Nemzetőrség”) au ucis cu bestialitate 157 de localnici români.

Premisele acestei atrocităţi

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, NV Transilvaniei intră sub ocupaţie maghiară. Teritoriul ocupat de horthyşti în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord şi cuprindea nord-vestul regiunii cu acelaşi nume precum şi ţinuturile secuieşti. Un număr de 8 judeţe din totalul de 23 câte număra Transilvania în perioada interbelică au fost înstrăinate în întregime, iar alte 3 au fost spintecate în două. Astfel, judeţul Sălaj este şi el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a intră în oraşul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populaţiei civile româneşti. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacraţi 477 de români.

Cea mai mare şi mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morţi- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate din judeţul Sălaj, aflată la 45 km de oraşul Zalău. Modul în care s-a desfăşurat acest masacru a fost stabilit de către instanţa Tribunalului Poporului din Cluj la 13 martie 1946.

Desfăşurarea masacrului

Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri morţi într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăseşte în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nuşfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei, dovadă fiind faptul că cei patru români arestaţi au fost eliberaţi după aproximativ o lună.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreună cu membrii gărzii naţionale din comună s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn şi împuşcându-i. Au fost ucişi în acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul nopţii. Întors la sediul gărzii naţionale din Ip, Vasvári Zoltán dă indicaţii membrilor să pregătească 10 căruţe şi mai mulţi oameni pentru dimineaţă în scopul îngropării victimelor ucise până atunci. Locotenentul părăseşte apoi postul. Imediat după se aude o rafală de mitralieră trasă din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul gărzii naţionale pretextând că sătenii români i-au atacat compania. Furios se adresează oamenilor din corpul de strajă local, spunând că va incendia comuna. Unul dintre comandanţi a încercat să-l oprească răspunzându-i că aşezarea este compusă în proporţie de 70% din maghiari. Vasvári a simulat în continuare că va da foc numai caselor româneşti, dar acelaşi comandant a protestat spunând că nici acest lucru nu este posibil întrucât gospodăriile românilor sunt răsfirate printre cele ale ungurilor. Atunci Vasvári Zoltán a cerut să i se dea oameni din garda locală care să arate soldaţilor lui caselor româneşti, pentru a-i împuşca pe vlahi. De data această ordinul i-a fost acceptat.

S-au format 6 echipe de soldaţi în frunte cu câte un om din garda locală, drept călăuză. Astfel alcătuite au pornit fiecare pe străzile comunei:

* Echipa I a acţionat pe drumul ce duce spre localitatea Suplacu de Barcău. Toţi românii din această zonă care au fost găsiţi acasă au fost împuşcaţi. Şi-au găsit moartea 62 de oameni.
* Echipa a II-a a acţionat în zona bisericii şi a cimitirului din Ip. După indicaţiile date soldaţilor de către calăuza Csepei Sigismund au fost împuşcaţi 21 de locuitori.
* Echipa a III-a a mers pe drumul ce duce spre comuna Camăr. Au fost omorâţi 13 români.
* Echipa a IV-a a acţionat pe drumul către satul Zăuan, unde au fost împuşcaţi 9 locuitori.
* Echipa a V-a a mers în zona de pe malul pârâul Barcău, fiind omorâţi 36 de români.
* Echipa a VI-a trebuia să acţioneze în aceeaşi zonă cu echipa a V-a, însă locuitorul Osz Andrei, ce era folosit drept călăuză, dându-şi seama de gravitatea faptelor lor a declarat că el nu cunoaşte casele românilor, deoarece venise de puţin timp în comună. Astfel, ultimele două echipe au fost nevoite să meargă împreună.

În tot acest timp, populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor şi a bisericii.

A doua zi dimineaţa, din ordinul locotenentului Vasvári, mai mulţi localnici au fost puşi să sape o groapă în cimitiriul satului, iar alţi săteni au fost scoşi cu căruţele şi au mers din casă în casă pentru a ridica şi transporta cadavrele la groapa comună.

Mărturia unui supravieţuitor

La 68 de ani de la Dictatul de la Viena şi masacrul din Ip, singurul supravieţuitor rămas încă în viaţă, Gavril Butcovan a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008:
„În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noştri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric şi m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toţi 10 suflete, printre care 8 copii. Locuinţa era compusă din două încăperi. Eu, părinţii şi alţi 5 fraţi dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalţi doi frăţiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan şi i-am spus că sunt împuşcaţi românii. Tata nu putea vorbi de emoţie, pentru că bănuia ce ne aşteaptă, focurile de armă înteţindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliţă, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitaţi. Pentru o clipă mi-am aruncat şi eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyşti şi consăteni maghiari, deveniţi părtaşi la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă uşa, ca să nu bată soldaţii în poartă aşa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă uşa, soldaţii erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyşti s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am ştiut că l-au împuşcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldaţi, îndreptând puştile spre noi. Ne-au spus răstit în ungureşte, să ieşim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetiţa, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieşit l-am văzut pe tata, care zăcea cu faţa în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyşti au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbuşit lângă corpul neînsufleţit al părintelui meu. Mi-am dat seama că sunt în viaţă, simţind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe fraţii mei. În faţa casei, la câţiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împuşcată în piept cu cartuşe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împuşcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <>, a fost secerată de gloanţele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împuşcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruţă. Cred şi astăzi că şansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata şi am stat culcat cu faţă la pământ, în timp ce călăii erau preocupaţi cu uciderea celorlalţi membri ai familiei. Pe lângă mine şi mama au mai scăpat cei doi fraţi ai mei, Ioan, de 12 ani, şi Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane şi au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”

Gavril Butcovan aminteşte şi de celelalte crime comise în noaptea masacrului:

„Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile şi schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuţi până ce şi-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiş i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte şi soţia acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moaşă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceştia, sub ameninţarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunşi în curtea casei l-au împuşcat. Soţiei i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani şi Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună şi îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împuşcat.”

Supravieţuitorul îşi încheie povestea facând o remarcă cu privire la implicarea localnicilor maghiari la această atrocitate:
„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toţi consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyşti. Au fost şi maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-şi prin acest gest viaţa în pericol. Astfel au fost salvaţi din mâna ucigaşă a horthyştilor cel puţin 3 familii de români. Cu siguranţă, dacă acţiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulţi care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, şi în mod sigur numărul celor ucişi era mult mai mic.”

În memoria victimelor

După 1990, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei ucişi în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Sursa:http://www.napocanews.ro/2009/09/14-septembrie-1940-masascrul-de-la-ip-157-de-romani-ucisi-cu-bestialitate.html