vineri, 25 martie 2011

Strig!




Incerc sa ma hranesc cu necunoscut. Cu taine, spirit si ganduri molatice. Dar ce ma fac cand cei din jur imi taie craca si nu mai simt decat amaraciune? Atunci, scot din mine tot ce este mai rau, mai subred, mai ticalos. Imi folosesc mitocania, aroganta, rautatea pentru a le demonstra ca nu au dreptate. Sau cel putin nu au probe care sa le adevereasca adevarul.
Incep din ce in ce mai mult sa-mi dau seama ca raul nu se afla intr-o opozitie dialectica cu binele ci, reprezinta mai mult o completare efectiv instantanee, brusca, umana, dar nefireasca, care nu-ti ofera nicio sansa de a o opri. E precum un dezastru natural, inevitabila. Toata mizeria asta din sufletele oamenilor reprezinta efectul binelui. Cand binele atinge cote maxime, ancestrale, raul trece in prim-plan, triumfator. Exista vreun panaceu pentru vindecarea "Bolii Fara Nume" ?

Sursa foto: www.dictiopulus.ro

2 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

"Dar ce ma fac cand cei din jur imi taie craca si nu mai simt decat amaraciune? Atunci, scot din mine tot ce este mai rau, mai subred, mai ticalos. Imi folosesc mitocania, aroganta, rautatea pentru a le demonstra ca nu au dreptate."

Există această tendinţă de a reacţiona. Şi este firească, am trecut şi eu, chiar de curând, prin astfel de momente. Creanga ni se taie de sub picioare de foarte multe ori, au unii o plăcere sadică. Important este să nu ne prăbuşim definitiv, aşa cum şi-ar dori.
Aş spune că trebuie răspuns în aşa fel încât să nu mai încerce a doua oară să-ţi taie creanga. Nu neapărat cu mitocănie.
Sper, totuşi, să nu te mai loveşti de astfel de situaţii...

Gânduri bune, viaţa merge tot timpul mai departe...

Goran spunea...

Am să țin cont de spusele tale. Într-adevăr, viața merge mai departe dar, importantă este direcția în care merge.

Un weekend minunat!