joi, 16 decembrie 2010

Fericire

Trăiesc clipe frumoase, pline de cunoaștere și satisfacție sufletească. Mă bucur când mă trezesc din somnul plin de vicii și urc o treaptă, din cele infinite, spre fericire. Cu siguranță mă va ține puțin, sau cine știe? Poate voi reuși pentru totdeauna, însă defectele, imperfecțiunile, patimile și trecutul nu cred că mă vor lăsa să duc la bun sfârșit escaladarea infinitelelor trepte pe care le mai am de urcat.
Asemenea momente de satisfacție deplină pun, încet-încet, o cărămidă la temelia fericirii demult apuse. La temelia noii fericiri!



4 comentarii:

Alejandra spunea...

Ce frumossssss. e bine ca esti fericit razvanele:*

Goran spunea...

Mie-mi spui? :*

Amanta ta spunea...

fericire? ce mai o fii si aia?

Goran spunea...

Este o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Dar, din păcate, asemenea momente le întâlnești de puține ori în viață...