miercuri, 17 noiembrie 2010
Ăăăă, îmi făuresc (re)intrarea...
Am râs, am fost trist, frivol, meschin, iubăreț, generos, cuminte, special, desfrânat, schimbător. Am dat frâu liber intențiilor mele să-și facă de cap și să mă sugrume. Nu m-am abținut, nu am mai spus nu! Am fost absent, gânditor, contemplator. Ironic, nervos, cu gândul aiurea. La ce m-au ajutat toate stările astea inconstante? La dobândirea, sper eu, cunoașterii răului și a binelui. Asta nu înseamnă că mi-am dat seama ce e aia moralitate sau imoralitate, din punct de vedere practic. Teoretic, cunosc! Chiar și schizofrenicii cunosc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Spor în toate, Skap... Autocunoaşterea nu încetează niciodată...
haha .. ma bucur ca ai scris si tu ceva... astept more :D
Așa e și normal Cristi... Mulțumesc frumos!
Am să-ți ascult sfatul! O seară bună! Și eu aștept de la tine...
Defineste intai moralitatea. Intr-o societate in care valorile morale rezista maxim 10 minute si in care efectul de turma e mai puternic chiar si decat instictul de supravietuire, a incerca sa intelegi comceptul de moralitate/imoralitate e ca si cum ai incerca sa masori debitul Dunarii cu pipeta...
MORALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité. Conform DEX!
M-a amuzat comparația ta! :)) Pentru moment îți dau dreptate...
e bine ca ai scris, cat despre experienta ta nu stiu daca a fost doar un experiment sau ceva mai mult... :). Sper ca ai tras niste concluzii bune ....
Experiment? Nici eu nu știu ce a fost. Și eu sper...
(...)
Trimiteți un comentariu