" Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
şi toate femeile poartă capul tău
şi rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare, albă,
care ouă pe cer luna."
Nichita Stănescu
Sursa foto: Zf.com
4 comentarii:
O minunăţie de poezie... Nichita este veşnic...
E superbă poezia!
Cristian
Va dăinui pe veci...
Ana
Să știi că m-am gândit la tine când am ales poezia. Știam că voi primi și un comentariu :))
Trimiteți un comentariu