Dorea sa plece pentru a-si cauta viitorul. Era sigur pe el si, increzator, spera sa atinga absolutul. Era dornic de cunoastere, dar parca ceva il retinea. Nu stia ce, si pe zi ce trecea, imaginandu-si locul in care va poposi, era tot mai descurajat. Era o valmasala dornica de mila in al sau cap. Proprietatea deciziilor ii lipseau cu desavarsire, iar cei din jurul sau, cu mentalitati sfaramate de regimul trecut, il faceau sa sufere infernal.
Deseori, blama societatea actuala, neschimbata si monotona de decenii intregi. Isi facea bagajul, iar cand ajungea la usa casei, lacrimile ii zvacneau siroaie pe obrajii gauriti de trivialitatea timpului. Se intorcea, scarbit de propria-i indecizie. Erupea din nimic si-si petrecea mii si mii de minute in cautarea perspectivelor. Nu avea sanse sigure de supravietuire in timp.
A ramas nenorocit, pentru a lui iubire. Prizonier al propriei gandiri.
Foto: adrabell.blogspot.com
4 comentarii:
"Proprietatea deciziilor ii lipseau cu desavarsire, iar cei din jurul sau, cu mentalitati sfaramate de regimul trecut, il faceau sa sufere infernal"...
Remarc şi:
"Prizonier al propriei gândiri"...
Un text scurt, penetrant, extrem de bine scris, acaparant prin tristeţea lui...
Nu totul e roz. O seara minunata!
M-ai pus pe ganduri. Cam piere zambetul de pe buze. Revin maine, pe lumina...
Noapte buna
Nu asta a fost intentia mea. E pura fictiune...
Trimiteți un comentariu