Viața ți-ai omorât-o Copil stângaci, Precum clovnul clienții. Miscări abrupte, Iar picioroangele sfărâmă Cu sete de dihanie Iubirile din primul rând. Ochii, Dumnezeiești, Paradoxal, Comportament satanic, Cu zgomot infernal De imperceptibil. Pe veci, iubirile din primul rând.
Pe de o parte una sensibilă, zic eu, iar pe de altă parte una nimicitoare și agresivă, dar care, nu se confundă cu cea dintâi. Nu știu dacă acest lucru influențează pe cineva din jurul meu. Sau dacă e afectat. Însă știu că sunt naturale, formate pe parcursul puținei mele existențe împovărate de lucruri predominant enigmatice. Depind de puțini oameni din jurul meu. Nu aș mai dori să depind de nimeni. Vreau să stau, să am berea mea, țigările mele și gândurile mele. Nu vreau să cer. Dar n-am încotro. Să creez nimicuri în taină și să sper la ceva. Să dobândesc singur ceva-ul suprem. Specia umană este ruptă pe alocuri de realitate. Se îngroapă în abis și își revine când sângerează. Nici atunci în totalitate. 2 vorbe în 10 minute. Totul este calm, o singură sclipire tâmpită și insignifiantă, iar haosul începe. Obtuzii au tot ce își doresc, inteligenții nu pierd nimic. Plângi dobitocule!
" Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba ştie gustul pământului. Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr, de inima mea când o părăseşte. Aerul e-nalt, tu eşti înaltă, tristeţea mea e înaltă. Vine o vreme când mor caii. Vine o vreme când se-nvechesc maşinile. Vine o vreme când plouă rece şi toate femeile poartă capul tău şi rochiile tale. Vine şi o pasăre mare, albă, care ouă pe cer luna."
A fost din nou și nu mai este. O nouă circumcizie pe suflet. O nouă lovitură. Concesii și visuri, speranțe și răbdări. Zâmbete transformate-n rânjete împodobite ostentativ cu ură. Ce se iscă într-o zi, ruginește intr-o săptămână fără nicio explicație. Nu există remediu. Nu există psihologi. Sau există. Au forme lunguiețe și nu sunt foarte scumpi. Sunt și acoperiți. Când se termină, mergi la „Biroul Șefului de Post”.E aproape, peste drum. Dacă vrei, îți dă pe datorie. Stai ore întregi cu el de vorbă. Până la urmă nici el nu te ajută. Dar a doua zi, apelezei tot la el.
Lacustră
George Bacovia
De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, şi mă duce-un gând Spre locuinţele lacustre.
Şi parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un val - Tresar prin somn, şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde, Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc... Şi simt cum de atâta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc.
De-atâtea nopţi aud plouând, Tot tresărind, tot aşteptând... Sunt singur, şi mă duce-un gând Spre locuinţele lacustre.
"Cartile vechi pe care le vezi pentru prima data par a fi intotdeauna o mare taina. Au ascunse in ele mintea timpului si toate framantarile lui si impresioneaza pentru ca pastreaza intre paginile lor multe dintre tulburarile sau bucuriile altor epoci. Nu te lasa amagit de designul prafuit sau de calitatea modesta a hartiei, importante este sa pastrezi in minte faptul ca acestea sunt carti rare, pretioase si de neinlocuit.
Targul de Paste este activ exclusiv online, intre 1 si 7 aprilie 2010, in limita stocului disponibil."
